Nu scriu asta ca sa demonstrez ceva, o fac pentru ca eu cred ca am reusit sa impun un argument valid.
Subiectul e simplu: cineva de la Impact a decis sa limiteze accesul pe niste locuri de parcare din Topaz/Quartz montand niste stalpi din fier, cu lanturi intre ei.
Stalpii aveau cam 30 de centimetri inaltime si nu aveau nici o protectie de cauciuc. Rezultatul era previzibil, avand in vedere ca destui copii se plimba prin zona. O mutilare usoara sau o accidentare mai grava. Cam asta urma sa se intample.
De dimineata am dat o multime de telefoane, convins fiind ca cine a aprobat asta habar n-a avut ce strapungatoare urmeaza sa se instaleze pe sub geamurile noastre. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, mi-am dat seama ca nici prin cap nu le trecuse ca niste accidente pot avea loc.
La ora 16:00 am trecut pe-acasa si am vazut ca stalpii-tzepusha disparusera.
Nu era mai bine eventual sa vorbim inainte despre asta?
Nu e treaba mea, dar fac un calcul. Telefoanele pe care le-am dat eu, timpul meu, timpul oamenilor care mi-au raspuns, telefoanele pe care mi le-au dat ei, materialele pregatite de muncitori, fierul, taiatul, vopsitul, facutul urechilor, lantul, masina cu care au venit muncitorii – combustibil, amortizari – salariile muncitorilor, lipsa de concentrare a unor angajati Impact care au stat de telefoane pe subiectul asta si au lasat proiectele pe care le aveau de facut… Toate lucrurile astea costa. Pana si nervii nostri (angajati sau clienti Impact), dar cine-i mai pune la socoteala si pe ei… E imposibil sa fac un calcul, dar se aduna niste bani. De ce s-au irosit? Hai sa dau un raspuns simplu: pentru ca nimeni nu s-a ostenit fie sa gandeasca, fie sa ne intrebe pe noi ce-ar trebui facut.
Ocazie cu care ma declar public POTENTIAL VOLUNTAR consultant pentru lucrurile care ne afecteaza in mod direct. Imi pun la dispozitia Impact puterea de a intelege lucrurile.
Sunt convins ca si ceilalti vecini ar face la fel, pentru ca sunt afectati de deciziile care se iau.
Si e normal sa vrem sa iasa lucrurile bine, nu sa ne oblojim copiii mutilati de decizia unui om care a hotarat sa blocheze niste locuri de parcare cu niste fiare frumos vopsite.
Etichete: parcare, pericol, spatiu comun
30 martie, 2010 - marți - la 3:17 pm |
[...] în argumentații bine construite. Astăzi am avut o nouă confirmare. Nu am schimbat lumea, însă am împiedicat să fie făcut un lucru rău. Am schimbat opțiunile unei companii mari. De fapt i-am schimbat o decizie luată. Furnizând un [...]
14 aprilie, 2010 - miercuri - la 6:34 pm |
[...] meu final “pe criza asta numai de-un proces de mutilare nu mai aveti nevoie”. Au scos tevile. Dar intre timp au pus altele. Da, pana la urma poate au dreptate. E terenul lor, e locul lor de [...]